Economiștii consideră că principalele caracteristici ale unei valute viabile includ adopția largă, durabilitatea și fungibilitatea. Dar ei ignoră cea mai importantă întrebare, și anume: cine controlează valuta respectivă? Cine decide dacă valuta este viabilă sau regulile de circulație a acesteia? La extreme există două alternative: ori moneda este centralizată și controlată de autorități, ori este una descentralizață și controlată doar de oameni.

Într-o sociatate primitivă, unde scoicile ar reprezenta un mijloc de schimb, problema ar ține de oamenii care fac comerț sau ar agrea niște reguli generale – un consens. Dinamica pieței ar semăna cu sistemul centralizat tradițional datorită numărului mare de oameni care ar acționa la unison și care s-ar supune acelorași reguli. În realitate însă am asista la o formă a descentralizării, deoarece fiecare individ ar avea putere de decizie și și-ar putea retrage consimțământul la orice oră. Același individ ar putea apela la o altă formă de schimb (la o altă valută) fără a suporta sancțiuni.

Se spune despre societatea modernă că are nevoie de o altă paradigmă, deoarece în complexitatea ei este necesară o formă de coordonare. Iar despre societățile avansate se spune că au nevoie de o centralizare obligatorie, prin care puterea de decizie este monopolizată de guvernele care creează valutele, elimină competiția, definesc regulie de circulație ale acestora și controlează oamenii prin diverse metode, cum ar fi inflația. Cei care încalcă regulile devin infractori și sunt pedepsiți drastic deoarece o centralizare obligatorie se bazează pe violență și nu pe consimțământ.

Pe lângă imoralitatea gestului de a apela la violență față de cineva pașnic, există cel puțin alte două obiecții la adresa centralizării forțate. Una din ele a fost descrisă mai sus. Guvernele și instituțiile aferente își văd propriul interes și acționează doar pentru a se îmbogăți doar ele, nu și oamenii. [...]