Voi răspunde aleator, pentru că la ora asta mi se îmbârligă ideile în cap.

Pentru început, voi descrie puţin situaţia mea referitoare la obţinerea meritelor.

Cred că eu am avut noroc cumva.  Contul l-am făcut după ce deja aveam acumulate o căruţă de informaţii şi îmi aduc aminte că primeam foarte uşor câte o tură de merite.  Aproape la fiecare postare pe care o publicam chiar.  Pot să îmi dau seama totodată că acum devine din ce în ce mai dificil să le obţin.

Sfatul meu pentru cineva care nu poate trece la următorul rang din cauza meritelor este acelaşi.  Dacă te confrunţi cu obţinerea meritelor, încearcă să îi ajuţi pe alţii care cunosc mai puţine informaţii decât tine.  Cel puţin pentru merite, mi se pare că postările cât mai apropiate de 'scurt şi la obiect' sunt cele mai apreciate.  Mai ales dacă în general ai impresia că lumea trece cu vederea peste postările pe care le faci.

-----

Lungimea postărilor în secţiunea românească nu pot decât să presupun că va scădea odată ce activitatea va creşte.  Pentru moment, arată de parcă a fost o conversaţie privată între Gazeta şi Neurotic în care mi-am băgat eu nasul.  Totuşi, parcă prefer postări puţine şi lungi decât multe şi fără sens.

Speculaţii cred că mereu vor apărea, indiferent despre cine este vorba.  Mai mult sau mai puţin publice, unii chiar se plictisesc şi de multe ori e bine de ei să ne temem cel mai tare.

-----

Cred că da.  Adică nu ştiu dacă a fost un caz izolat.  Îmi imaginez că indivizii au pornit 'la treabă' cu gândul că oamenii care vor vinde sau cumpăra faţă în faţă o fac pentru că vor să scape de dări, deci nu ar avea curaj să apeleze la Poliţie tocmai pentru că ar însemna să intre în gura lupului.  Şi nu putem ignora că există şi persoane care folosesc această modalitate de achiziţie / vânzare tocmai pentru evitarea dărilor.  Dar am putea spune că tipii şi-au găsit nănaşul.

Ar fi nemaipomenit dacă am avea povestea întreagă a fiecărei persoane care a ajuns la un fel de disperare.  Cred că de fapt de aici porneşte de cele mai multe ori căutarea asta de intimitate.  Şi cred că oricine ar începe să se intereseze de propria intimitate ar începe să dispere la un moment dat cum o facem şi noi, sau cel puţin eu uneori.  Pentru că îţi dai seama că, în realitate, nu prea mai există deloc şi nicăieri.  Cu cât o cauţi, cu atât parcă se îndepărtează tot mai mult.

Am ajuns să nu mai sper la nimic.  Asta pentru că ştiu că oricât de mult aş încerca să obţin acea intimitate pe care o caut, ea nu mai există.  Înseamnă să renunţi la orice fel de tehnologie, şi chiar şi atunci ai supraveghere chiar deasupra propriului cap.  Devine din ce în ce mai terifiant.  Trenuleţe de sateliţi care împânzesc cerul.  Avioane şi drone ce zboară pe cer în mod special pentru supravegherea cetăţenilor.  Nu ştiu dacă avioanele de acest gen zboară deja şi pe la noi, cu toate că îmi imaginez că NATO probabil are astfel de echipamente în funcţiune în permanenţă în anumite zone de interes.

Da, am încercat şi mă străduiesc maxim să fac încât să detaşez identitatea mea reală de cea de pe internet.  Deşi ştiu că dacă omul de rând poate că nu va reuşi să le lege înapoi, autorităţile cu puţin efort o pot face.  Cu tot cu Tor, cu tot cu sistemele cele mai bune şi anonime de operare, cu tot cu dispozitive de unică folosinţă şi toate celelalte lucruri implicate în treaba asta cu intimitatea.

Acum, revenind la omul de rând.  Aştept să înceapă cineva să facă asocieri şi speculaţii asupra mea la un moment dat.  Pentru că atunci când ceri să ţi se ofere ceva, multă lume va începe să facă exact contrarul.  Aşa cum face de fapt si statul.  Ce zice FBI, vrei să foloseşti Tor ca să ai şi tu un pic de intimitate?  Ei na, uite tocmai de aia te punem noi pe lista neagră şi stăm cu ochii pe tine.  Ia de aici intimitate, dacă tot ai cerut.

Aşa că folosesc şi eu Tails.  Şi încerc şi eu să duc totul mai la extremă, dar uneori mă întreb dacă se merită pe bune.  Pentru că ai personaje tip nullius care probabil că o viaţă întreagă s-au zbătut să scape din acele lanţuri grele pe care le simţi când îţi dai seama că intimitatea e azi de fapt un război constant între tine şi ceilalţi.  Şi foloseşti Tor, care apoi afli că a fost finanţat parţial de autorităţile americane şi începi să te intrebi atunci cât de multă anonimitate îţi oferă de fapt.  Şi îţi stochezi Criptomonedele 'la rece', pe un Hard Disk care are o parolă pe care nici NASA nu o poate descifra.  Dar apoi realizezi că probabil dacă ar avea acces autorităţile potrivite la Hard Disk-ul tău, ar reuşi să treacă de parola ta ca prin brânză.  Şi foloseşti Tails, care nu are în totalitate Sursă Deschisă deci probabil că toată anonimitatea se duce naibii odată ce eşti conectat la internet, că altfel nu cred că ar mai fi existat astăzi.

Aşa că treci la altceva, mai de vârf.  Qubes, pe care Snowden îl tot laudă.  Şi apoi realizezi că te încrezi în cuvintele unui om pe care nu îl cunoşti care a 'trădat' America fugind la ruşi.  Şi spui, uite că îmi iau un Portofel Hardware şi pe ăsta clar nu îl mai atinge nimeni.  Şi îţi iei Ledger, că este mai ieftin.  Şi realizezi apoi că nu e nici Ledger cu Sursă Deschisă, deci cine ştie ce naiba se întâmplă de fapt când îl introduci în calculator.  Treci la Trezor, ca apoi să revii la întrebarea referitoare la sistemul de operare.  Am Portofel Hardware cu Sursă Deschisă, dar degeaba dacă habar nu am ce e cu sistemul de operare pe care îl folosesc.  Toată treaba asta merge efectiv la infinit.  Tragi linie la final de zi şi vezi că, de fapt şi de drept, nimic nu este de încredere.  Încotro să te mai duci?  Că aici se cam termină resursele omului de rând.

Ia o foaie de hârtie şi trece pe ea fiecare dispozitiv pe care l-ai folosit în ultimele 24 de ore.  Întreabă-te apoi, cât de multe ştii despre ce face de fapt în spatele acelor ecrane fiecare liniuţă de pe listă?  Şi uite aşa, începi şi te întrebi.  Dacă aproape totul are o portiţă de scăpare şi omul de rând când se plictiseşte devine un pericol, atunci ce rost mai are să ne chinuim?

Iar aici reuşesc în sfârşit să aduc toată ciorba mea de text la o concluzie.  Cred că fac tot ceea ce fac dintr-o oarecare satisfacţie că le îngreunez treaba atât omului plictisit cât şi autorităţilor care caută nod în papură şi îşi irosesc resursele ingrădindu-mi mie drepturile prin omniprezenţa lor în viaţa mea.  Pentru că devine uşor distractiv să faci unele lucruri doar ca să induci în eroare un posibil urmăritor şi mă gândesc cât de frustrant trebuie să fie pentru cineva interesat să nu poată găsi legături şi informaţii cum s-ar fi aşteptat.  Sună cumva poate a gândire de psihopat, dar eu aşa simt.  Ştiu că intimitate nu prea mai am, dar vreau să cred că totuşi nu e atât de uşor cum pare să treci de fiecare obstacol pe care îl las în urma mea.

Mă cam regăsesc în poveştile tuturor celor ce au căutat să îşi recapete intimitatea.  Există mai mulţi numitori comuni şi nu e greu deloc să îi găsesc, pentru că majoritatea poveştilor sunt din ce am văzut similare.  Şi spre surprinderea şi bucuria mea, tot mai multor persoane începe să le pese.

E foarte ciudat să ştiu că astăzi cineva s-ar putea să mă taie de pe lista candidaţilor pentru un loc de muncă din cauza postărilor mele de pe Facebook şi Twitter.  Sau că mâine s-ar putea să se schimbe conducerea României şi toate informaţiile acumulate despre mine să fie folosite acum împotriva mea.

M-am săturat ca oriunde mă îndrept să fie cineva care practic îmi lipeşte în ceafă un cod de urmărire AWB.

-
V-am pupat,
IntimitateaG