Mai mult, fostul patron al BTCxChange nici nu putea sa inchida firma, intrucat nu mai avea toate datele clientilor si nu-l lasa ANAF-ul sa o inchida!
Nu îţi stârneşte curiozitatea să înţelegi ce au de fapt în cap cei de la ANAF? Atât de îmbârligate par legile şi documentele 'sfătuitoare' pentru Criptomonede încât îmi e foarte dificil să cred că nu e aceeaşi îmbârligătură şi în creierele lor.
Mie îmi pare mai degrabă o disperare. Pare că vor să ajungă la ceva, orice, doar ca să nu spună şi ei că nu au nimic. Sau că vor să pară ei şefii, să nu cumva să pară mai puţin masculi în faţa unora. Îmi pot imagina că odată ce ajung la nume şi prenume, vor începe să li se pună pata pe câte cineva şi se vor apuca să îi tachineze.
Sau am eu o imagine prea degradată şi distorsionată despre ei şi sunt mai competenţi decât par la prima vedere?
- convenienta: nu ai bani (fiat) la tine, nici in contul bancar si ai nevoie de ceva cascaval -- te duci rapid la un crypto ATM si rezolvi problema
- anonimitate: precum orice lucru greu de obtinut pe lume, anonimitatea costa. Nu vrei anonimitate? Te duci la un exchange centralizat si te-ai aranjat pe viata. Vrei anonimitate? Atunci plateste, nene!
Ei bine, daca aceste doua motive sunt legate cu "si", atunci cursul acela al ATM-ului poate fi explicat. Faptul ca te si trage-n piept cu acel curs dar -- mai grav -- si cu datele personale, e de neconceput. Firmele care vor sa procedeze astfel incearca precum o facea o celebra fata a unui imparat, dintr-o poveste, care trebuia sa mearga nici calare, nici pe jos; nici in caruta, nici jos din caruta; nici imbracata, nici dezbracata; nici pe drum, nici pe langa drum. In poveste s-a gasit o solutie. Aici insa e lumea reala. Singurul lucru de facut este ca toate aceste ATM-uri sa nu mai fie deloc folosite, astfel incat sa devina o piatra de moara pentru firmele care le opereaza si, cine stie?, poate sa le scoata de pe piata...
În totalitate de acord. Convenienţa şi anonimitatea vin cu propriile costuri. Anonimitatea e mai degrabă un cost financiar şi social. Social pentru că dacă eşti anonim eşti misterios, deci vei fi îndepărtat. Dar e un cost pe care îl plăteşti şi aia e. Eu zic că merită.
Pentru anonimitate, mă duc la un bancomat care nu îmi cere nimic personal şi mă aleg cu 10 - 15 % comision pe toată suma. Pentru convenienţă, mă înscriu pe un Exchange centralizat, le ofer datele şi Statul cred că în final îmi ia mult mai puţin. Din bani. Că din nervi, îmi ia semnificativ mai mult.
Ar mai fi şi a treia variantă, care financiar ar fi cea mai potrivită, dar implică un risc de siguranţă personală pe care nu ştiu dacă mulţi l-ar accepta. Mai ales dacă nu cunoşti persoana cu care urmează să te întâlneşti. Mai precis, tranzacţionarea faţă în faţă. Mie îmi place riscul, dar puţine persoane cunosc care să fie ca mine.
Eu prefer prima cale, chiar dacă ajung cu mai puţini bani în buzunar. Măcar scap de tachinări. Nu ştiu, eu mă aflu într-o situaţie în care cred că ne aflăm toţi trei. Neurotic, Gazeta, să ne imaginăm ceva o secundă. Dacă aţi depune o declaraţie de venit la ANAF pentru tranzacţii cu Criptomonede şi aţi fi întrebaţi peste luni sau ani de zile ce şi cum, aveţi convingerea că puteţi demonstra orice vi s-ar cere? Aveţi aşteptarea ca ANAF să înţeleagă ceva din explicaţiile pe care le oferiţi? Îmi e mai teamă să depun o declaraţie onestă la ANAF decât îmi este să ştiu că ANAF ar afla că nu am depus nimic.
-
V-am pupat,
IntimitateaG